Eu aș începe cu de ce nu, dar cred că astfel aș încheia subiectul. Ca să fii un cetățean model al unei țări sau a unei așezări, trebuie să îndeplinești anumite condiții. În principiu, trebuie să ai un spirit civic, să fii un bun contribuabil și să îți iubești țara sau orașul mai presus de toate.
Niciodată nu am înțeles de ce într-un oraș ca Baia Mare, patriotismul local lipsește. Am studiat cazul și puțini sunt cei din oraș care se pot declara băștinași. Motivul e lesne de înțeles: comunismul și procesul rapid de urbanizare, care, hai să recunoaștem că, în mare parte, a fost un eșec.
Am mai adus în discuție pe acest site tema patriotismului și, totuși, consider că am făcut-o de prea puține ori. Un oraș are nevoie de experiență și suflu nou pentru a se dezvolta sănătos. Să nu uităm de oamenii educați, care să construiască ceva pentru viitor, altfel, orice așezare urbană e sortită eșecului.
Pentru a beneficia de aportul unei generații sănătoase din punctul de vedere al patriotismului local, ar trebui să începem cu educarea actualei generații de tineri. Copiii trebuie să ia pulsul orașului, încă din momentul trecerii unui prag într-o instituție de învățământ. Nu cred că pe lângă toate pozele cu eroi sau lângă tricolor nu am avea loc și de niște poze cu orașul, informații cu privire la istoria acestei localități și steagul orașului ( nu, nu e vorba de steagul secuiesc) etc.
Cunoașterea istoriei acestei comunități, ar deschide cu siguranță, apetitul mai multor tineri pentru a rămâne acasă. Cu timpul, aceștia s-ar implica în mai multe proiecte privind orașul, crescând astfel nivelul spiritului civic din oraș. Odată cu creșterea acestui spirit civic, loialitatea față de oraș va influența pozitiv și economia din zonă.
Nimeni nu te poate obliga să rămâi aici dacă nu îți place, e nefiresc să facă așa ceva. Dar, dacă tu, ca cetățean al orașului Baia Mare ți-ai cunoaște mai bine orașul, necesitățile sale, oamenii de aici, posibilitățile de carieră și afirmare, ce te-ar mai determina să părăsești acest loc? Eu cred că nimic. Ai rămâne și ai ajuta la păstrarea acestui oraș, pentru viitorul tău și al urmașilor tăi.
P.S.: Se poate aplica și în alte orașe.
Sursa foto.
Pentru ca o societate civilizata impune pretentii, legi ce trebuie respectate, bun simt, simt civic, etc. Iar romanii sunt prea mandri ca sa faca astfel de eforturi.
Posibil si asta. Dar ar trebui sa ne schimbam odata si odata.
Deși nu sunt născută și crescută aici, să știi că iubesc acest oraș, care din punctul meu de vedere e cel mai frumos din țară :). De fapt, iubesc tot ce ține de Mararmureș, nu doar de Baia Mare.
Cât despre partea cu implicarea, ne vedem la Let’s Do it Romania :). Apropo, dacă afli când e, să ne anunți și pe noi mai din timp.
Septembrie. Data exacta inca nu o stiu, dar sunt sigur ca vom afla din timp.
Când eram în clasa a treia – adică în pleistocenul mijlociu 🙂 – îmi amintesc că aveam o disciplină despre județul nostru și despre localitatea noastră. Atunci am învățat să-mi iubesc satul și zona în care m-am născut. Păcat că acum nu se mai învață așa ceva la școală…
Comunismul poate fi o explicație, prin tendința de uniformizare și implicit depersonalizare. Cât despre urbanizare, nu știu ce să zic. Baia Mare a avut statut urban încă din Evul Mediu. Industrializarea avântată e clar că a presupus un aport de populație alogenă, cu bune și cu rele. Aportul de alogeni nu e o invenție a comunismului, pe de altă parte. Ce-ar fi fost Sătmarul fără șvabii aduși de contele Karoly?? Mai mult, chiar cunosc vreo câțiva băimăreni ”de import” care prin faptul că sunt în vârful ierarhiilor lor profesionale, aduc un plus de valoare orașului. Iar, la rândul lor, sunt mândri de a fi băimăreni.
Din păcate, conștiința civică trece prin stomac, iar asta ar explica faptul că tinerii pleacă aiurea pentru a-și câștiga traiul. Majoritatea duc dorul de casă și visează să se întoarcă într-o bună zi. Unii chiar o fac, încearcă marea cu degetul pentru a-și deschide câte o afacere și, de aici, să te ții bine, se iau la trântă cu birocrația, impozitele, agresivitatea instituțiilor.
Dar da, simbolurile orașului ar trebui să se afle în fiecare școală. Apropo, păcat că au dispărut cele două ciocane încrucișate de pe stema orașului…
Nu am zis ca e ceva rau ca au venit, dar asa se explica boomul extraordinar de prin anii 50. Eu cunoscu putine cazuri in care s-au intors aici. Din pacate.
Iată o definiție care-mi place mie mult: … „o patrie iubită se recunoaște din prima vedere fiindcă este o patrie curată, nepoluată, care arată frumos și primitor, indiferent că-i săracă sau bogată, că în ea auzim o singură limbă sau mai multe”.(Mihai C Băcescu)
Patriotismul local se invata de mic, iar daca parinti nu o fac ar trebui scoala si primaria sa se implice mai mult. Plantarea unor copaci in (noile) parkuri. Intrarea gratuita a copiilor la muzee si organuzarea vizitelor la aceste muzee de catre scoala . Chiar si vizitarea de catre copii a primarie cu un ghid. Copiilor la plac povestile de ce sa nu le spunem povesti adevarate .
Cit ii priveste pe adulti eu cred ca, consilierii locali ar trebui sa fie mai mult pe „teren” decit in birou asteptind. Oamenii trebuie implicati in proiectele facute de primarie in cartierele lor. Chiar si o curatenie de primavara in jurul blocului face mult.
” Some people want it to happen, some wish it would happen, others make it to happen. „
Azi au facut curatenie in jurul blocului 🙂
Există o dispută despre patriotismul local și pe o pagină dedicată orașului meu (Hunedoara). Din păcate pentru unii este mai ușor să critice. E mai simplu să declari că trăiești într-un ora jalnic (cazul nostru) decât să încerci să îi găsești lucrurile frumoase (care exista) sau (mai important) să încerci să faci ceva.
Sau poate că patriotismul nu mai este la modă decât atunci când îl urlăm la televizor purtând bentițe tricolore și făcând din țânțar armăsar?
Patriotismul local este uitat de majoritatea lumii de la noi. Din pacate.
Noi nu prea avem nici patriotism national, ce sa mai vorbim de cel local! cati romani au un tricolor in casa sau in fata casei?Eu sunt dintre cei fraieri, nascuti patrioti, cand m-am mutat la casa primul lucru mi-am pus un catarg in fata usii si mi-am pus tricolorul, desi unii vecini o considera o ciudatenie sau chiar snoism.Si am inventariat si toate vestigiile arheologice din zona.
🙂 Eu recunosc, ca nu sunt un nationalist, dar patriot local pana in maduva oaselor.
Cred că mulţi nu sunt patrioţi pentru că simt că locul – oraşul sau ţara în care s-au născut – nu le oferă nimic. Dar JF Kenedy a spus la un moment dat în discursul său de campanie o chestie foarte înţeleaptă: „Nu te întreba ce poate face ţara ta pentru tine, ci întreabă-te mai degrabă ce poţi face tu pentru ea.”
p.s. Scrisul ăsta mai mic e greu de citit.
🙂 Sa stii ca a fost la voi o problema. S-a salvat aiurea in cache 🙂 Noi nu ne intrebam asa ceva, cu siguranta.
Spunea cineva la un moment dat într-un comentariu că poţi să îţi iubeşti oraşul, dar dacă mori de foame în el, cauţi prin alte părţi. Este trist, tare trist, dar este o realitate. Deşi una pe care eu nu o pot înţelege. Baia Mare, ca multe, multe alte locuri din ţară, este un oraş frumos, ca să nu mai spun de toată zona aia, iar oamenii, şi nu mă refer la câţiva, ar putea trăi acolo bine din turism, aşa cum se întâmplă într-o grămadă de locuri din alte ţări.
Dar pentru a se întâmpla asemenea lucruri frumoase e nevoie de oameni care să aibă planuri bune pentru oraş şi zonă şi să le şi pună în aplicare. 🙂 În acest mod, sunt convinsă că puţini ar mai fi dornici să îşi încerce norocul prin străinătăţi. La urma urmei, nimeni nu pleacă de la bine. 🙂 E doar o părere.
Nimeni nu pleaca de la bine, dar renunta lumea prea usor.
Stii ce este ciudat? Eu cunosc multi oameni care spun ca iubesc Ploiestiul, dar ii vad aruncand gunoaie pe jos, aflu ca circula fara bilet…
Poi aia nu se pot numi asa ceva. Daca iubesti orasul, atunci il respecti.
Articolu asta l-am ratat:)
In esenta, identitatea oamenilor e reprezentata de locul unde s-au nascut.Un copil care s-a nascut in Iasi,e iesean, moldovean.Isi va construi identitatea de moldovean, locuitor al capitalei Moldovei.
Omul se identifica in principal cu locul unde s-a nascut, nu cu cetatenia care scrie in acte oficiale.Daca esti nascut in oradea, poate sa iti placa poeziile lui eminescu, cartile lui eliade, insa te vei simti un oradean/bihorean.
Cand un morosan merge in paris, cand il va intreba cineva „tu de unde esti?” raspunsul natural ar fi „Maramures”, insa cum strainii stiu de Romania, doar Dracula, hagi, comaneci si uneori bucuresti/budapesta.
Asadar la acea intrebare, fie raspunzi „transilvania” sau zici „hagi/Comaneci”, adica Romania.Daca raspunzi „maramures”, ala o sa iti zica „huh?”
Pacat ca nu se gaseste la vanzare, acel steag al maramuresului, eu l-as purta cu mine prin lume.
Eu is intai maramuresean, baimarean, apoi roman.
Baimarene, inainte de toate sunt baimarean. An nou fericit!
noa, ma scuzati, desi am numele „un baimarean” eu is ma simt morosean,no`! 😀
E si aia o denumire cu greutate 🙂