Și am ajuns la cea de-a treia incursiune în lumea minunată a poeziei. Oamenii care scriu poezii sunt speciali, probabil sunt mai calzi și mai romantici. Azi vom face cunoștință cu o doamnă a poeziei băimărene. Născută pe meleagurile Seiniului, totuși crescută în spirit băimărean. Viața culturală băimăreană și-a pus amprenta asupra stilului ei. Betty Kirchmajer -Donca, este o figură importantă a poeziei nord-transilvănene.
Roua ierbii
În fiecare dimineaţă
după ce soarele fură
roua dulce a ierbii
din grădina bunicii
într-o doniţă mare
mare cât o mare
fluturi cu aripi tridimensionale
mă iau pe covorul pudrat
şi mă duc slobod
în lumea lor de fulgi
cât obielele tatălui meu
uitat pe front
de unde s-a întors doar un vecin olog
din gura căruia n-a ieşit o vorbă despre tata
muţenia l-a sluţit
mai marele fluturilor
cu aripa cât bolta cerului
şi trupul cât patul puştii
m-a purtat hăt departe
prin oceanul de iarbă
cu rouă
apoi m-a trântit drept în locul uitat
cast înrourat al tatălui meu
unde-am rămas de veghe
până azi în aurora.
Foarte frumoasa poezia, diferita si speciala. Pana si modul in care este asezata in pagina te fascineaza.
Asa e 🙂
Felicitari pentru alegere..
Poezia este superbă.
Şi eu am început de curând să scriu poezii şi chiar am câştigat un concurs.
Felicitari.